Cimitirul „Eternitatea” a fost înființat în anul 1868, la inițiativa lui Scarlat Pastia, filantrop și primar al Iașului, și a fost amenajat la periferia orașului, pe terenul numit „Via lui Enachi Dragoş, pe cel mai înalt podişu al Tătăraşului”, teren aflat în proprietatea lui Pastia. […]

Citește mai mult …

Înfrângerile succesive ale armatei române din toamna anului 1916 și înaintarea armatelor Puterilor Centrale spre București au pus problema retragerii administrației centrale la Iași. Orașul Iași era al doilea centru urban al țării, cu o populație de circa 75 000 de locuitori. El prezenta avantajul de a fi plasat geografic mai departe de zona de conflict militar, în apropierea graniței cu Rusia, aliată atunci, și pe un eventual traseu de retragere a autorităților române în afara frontierelor, dacă presiunea frontului devenea prea mare. […]

Citește mai mult …

Totul a fost militarizat în oraşul care, treptat, începând cu ianuarie 1917, a trebuit să se adapteze din mers la rigorile unei capitale, dar şi să se supună noii administraţii. Primele efecte s-au făcut rapid resimţite. În acelaşi timp, în contextul mutării aparatului administrativ central la Iaşi, valenţele vechii capitale a Moldovei sunt redescoperite. În mod simbolic, în unele adrese oficiale, instituţiile care rezidau în oraş cereau sprijin de la „Primăria Capitalei Iaşi”. O recunoaştere din partea contemporanilor a sacrificiului şi devotamentului pe care oraşul le-a pus în cadrul efortului de război. […]

Citește mai mult …

În vara anului 1916, înainte de intrarea României în Primul Război Mondial, corpul diplomatic acreditat la București era format din reprezentanți ai Franței, Spaniei, Olandei, Italiei, Belgiei, Marii Britanii, Rusiei, Greciei, Serbiei, SUA, Austro-Ungariei, Germaniei, Bulgariei și Imperiului Otoman. După evenimentele din vara și toamna aceluiași an și ruperea relațiilor diplomatice cu statele aflate de cealaltă „parte a baricadei”, nu doar autoritățile civile și administrative ale României s-au retras la Iași, ci și membrii corpului diplomatic. […]

Citește mai mult …

Odată cu intrarea României în război și mai ales după retragerea în Moldova, spitalele din Iaşi au devenit insuficiente și neîncăpătoare, autoritățile militare rechiziționându-le pentru efortul de război. Numite generic spitale de răniţi, spitalele militare şi cele militarizate au împânzit aproape tot oraşul, ocupând clădirile şi dependinţele clădirilor publice, spitaliceşti, ecleziastice, şcolare şi administrative. Un singur spital, „Paşcanu” din Tătăraşi (ctitorie a lui Dimitrie Cantacuzino Păşcanu, la mijlocul sec. al XIX-lea), a rămas nemilitarizat. […]

Citește mai mult …

Capitală politică în vremuri de război, Iașul a avut un rol important în procesul de unire desfășurat în anul 1918. De la Iași, autoritățile românești au coordonat procesul unionist și au asigurat reușita mișcărilor naționale din provinciile nou alipite. Contemporanii nu au putut să nu remarce că veche reședință a domnilor Moldovei se transformase astfel în „leagănul Unirii”. […]

Citește mai mult …

La plecarea autorităților și populației din Iași, situația fostei capitale nu era tocmai bună. Distrugerile provocate de supraaglomerare, de utilizare la capacitate maximă a instalațiilor, clădirilor, drumurilor și de transformare, de multe ori radicală, a destinației unor localuri subordonate municipalității se adăugaseră unor probleme mai vechi de dezvoltare ale urbei. […]

Citește mai mult …