Cimitirul Eternitatea
Cimitirul „Eternitatea” a fost înființat în anul 1868, la inițiativa lui Scarlat Pastia, filantrop și primar al Iașului, și a fost amenajat la periferia orașului, pe terenul numit „Via lui Enachi Dragoş, pe cel mai înalt podişu al Tătăraşului”, teren aflat în proprietatea lui Pastia. Deși terenul a fost donat în anul 1868, primele înhumări au fost realizate abia începând cu anul 1876, după ce inginerii N. Papadopol şi A. Bogos au parcelat terenul şi au stabilit planul, având în centru Biserica , de la care pornesc radial, toate aleile.
În prezent, cimitirul se întinde pe o suprafaţă de 24 ha, aici fiind și o parcelă dedicată eroilor din Primul Război Mondial, unde sunt înhumați aproximativ 8 873 de eroi cunoscuți, 2 352 de eroi necunoscuți, 178 de eroi necunoscuți din satul Goruni (comuna Tomești), 16 eroi francezi și 580 de prizonieri de alte naționalități.
Dintre personalitățile reprezentative ale României înmormântate în Cimitirul Eternitatea, îi amintim pe Atanasie Chiriac și Teofil Ioncu, membri ai Sfatului Țării care au votat Unirea Basarabiei cu România, scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea (1858-1918) și primarii Iașului din anii Primului Război Mondial: George G. Mârzescu, Mihai Tomida, Nicolae A. Racoviţă, Gheorghe N. Botez și Emil R. Cernătescu.
La finalul conflagrației, organizarea locurilor de veci pentru cei căzuți a fost o preocupare importantă a autorităților. Aceasta și din cauza faptului că multe gropi comune se aflau în perimetrul marilor bătălii, riscul fiind ca, odată cu începutul lucrărilor agricole, locurile de veci ale soldaților să fie profanate. Zvonurile legate de rechiziționarea acestor pământuri au precipitat oarecum organizarea locațiilor, fapt specific rânduielilor unor cimitire. Prima variantă a avut de câștigat; din acest motiv, monumente funerare complexe, care adăposteau osuare cu trupurile a mii de soldați, apar în localitățile din jurul liniei frontului. Au mai fost situații, cum e cazul Iaşului, în care soldaţii marilor unităţi ale Armatei erau trimişi pentru refacere sau în scopuri medicale în spitalele militare, în care s-a simţit nevoia organizării de parcele speciale şi ulterior de mari edificii funerare în cimitirele publice pentru a-i îngropa pe cei căzuţi.
La 12 septembrie 1919 a fost publicat Decretul-lege pentru înființarea Societății Mormintelor Eroilor Căzuți în Război, care, începând cu anul 1926, va fi cunoscută cu numele de Cultul Eroilor. Morții din război sunt configurați așadar drept morți ai națiunii, iar comemorarea acestora devine o obligație a statului. În aprilie 1920, prin publicarea Decretului-lege pentru instituirea Zilei Eroilor, s-a organizat modelul de comemorare a celor căzuți. S-a stabilit ca, în fiecare an, de sărbătoarea Înălțării Domnului, să se omagieze Ziua Eroilor.
